Laurean Deac, veteranul de război care s-a vindecat recent de COVID-19, a murit. Acesta avea 99 de ani. Anunţul trist a fost făcut pe reţelele de socializare de şeful Cercului Militar Alba Iulia.

Veteranul de război care s-a vindecat recent de COVID-19 a murit. Vestea tristă a fost dată de Petruța Pop, șeful Cercului Militar Alba Iulia.

„Veteranul de război, Laurean Deac, a plecat dintre noi, spre Veșnicie, la întâlnirea cu Tatăl Ceresc și cu cei dragi ai săi.Aseară am fost la el pentru a-l vedea pentru ultima dată și pentru a-mi lua rămas bun. Mulțumesc din inimă pentru nenumăratele momente sincere

petrecute împreună, moș Deac! Mi-ai fost drag ca și cum ai fi fost moșu’ meu! Drum lin spre Cer, drag veteran! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!”, a spus Petruța Pop.

Laurean Deac a fost internat în Secţia de Boli Infecţioase a spitalului din Alba Iulia din cauza coronavirusului. A reuşit să învingă virusul şi după trei luni a fost externat.

„Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a vindecat şi tuturor celor din spital care m-au îngrijit atât de bine. Astăzi, trăiesc minunea de a mă întoarce sănătos acasă şi să îi revăd pe toţi cei dragi” au fost cuvintele rostite de Laurean Deac în momentul în care s-a externat.

Pe 26 aprilie şeful Statului Major al Apărării i-a ofert primul cadou cu ocazia sărbătorile pascale, în cadrul unei campanii destinate celor peste 2.600 de veterani aflaţi în viaţă.

Cine era Laurean Deac

Laurean Deac s-a născut în data de 14 februarie 1922, la Ohaba, județul Alba. A fost încorporat în cadrul Regimentului 82 Infanterie, Compania 102, la 1 aprilie 1943, când abia împlinise vârsta de 21 de ani.

Un an mai târziu, a fost dus pe frontul de Est, în cel de-al Doilea Război Mondial, luptând ca artilerist (ochitor pe obuzier). După ce armele au fost întoarse împotriva armatei germane,

Laurean Deac este luat prizonier timp de patru ani, în lagărele din Sevan și Erevan. Aici a lucrat, mai întâi, în fabrică, la topit aluminiu, iar mai apoi în construcții. A fost eliberat din prizonierat, pe 20 mai 1948.

„Am fost încorporat în 1 aprilie 1943, la 22 de ani. Am făcut un an de instrucţie, iar exact la 1 aprilie 1944 am plecat pe front în Rusia. (…). După armistiţiu, când eram în Moldova, ruşii ne-au înconjurat şi ne-au dus în prizonierat. Ne-au întors înapoi (în Rusia – n.r.), ne-au dus până

în Asia Mică, în Erevan. Am stat mai întâi în Sevan o iarnă. Erau condiţii foarte, foarte grele. Primăvara ne-au urcat la vagon şi ne-au dus în Asia Mică. Am fost vreo 600 de oameni. Acolo, ne-au băgat în carantină.

Eram plini de păduchi. Acolo ne-au deparazitat, ne-au dus la baie. 20 de zile am stat în carantină, după aceea ne-au băgat la lucru, în fabrică. Au făcut o fabrică de topit aluminiu şi am lucrat acolo ca zidar”, a povestit, în 2018, pentru AGERPRES, veteranul de război.

Cine era Laurean Deac

Laurean Deac s-a născut în data de 14 februarie 1922, la Ohaba, județul Alba. A fost încorporat în cadrul Regimentului 82 Infanterie, Compania 102, la 1 aprilie 1943, când abia împlinise vârsta de 21 de ani. Un an mai târziu, a fost dus pe frontul de Est, în cel de-al

Doilea Război Mondial, luptând ca artilerist (ochitor pe obuzier). După ce armele au fost întoarse împotriva armatei germane, Laurean Deac este luat prizonier timp de patru ani, în lagărele din Sevan și Erevan.

Aici a lucrat, mai întâi, în fabrică, la topit aluminiu, iar mai apoi în construcții. A fost eliberat din prizonierat, pe 20 mai 1948.

„Am fost încorporat în 1 aprilie 1943, la 22 de ani. Am făcut un an de instrucţie, iar exact la 1 aprilie 1944 am plecat pe front în Rusia. (…). După armistiţiu, când eram în Moldova, ruşii ne-au înconjurat şi ne-au dus în prizonierat. Ne-au întors înapoi (în Rusia – n.r.), ne-au dus până în Asia Mică, în Erevan. Am stat mai întâi în Sevan o iarnă. Erau condiţii foarte, foarte grele. Primăvara ne-au urcat la vagon şi ne-au dus în Asia Mică.

Am fost vreo 600 de oameni. Acolo, ne-au băgat în carantină. Eram plini de păduchi. Acolo ne-au deparazitat, ne-au dus la baie. 20 de zile am stat în carantină, după aceea ne-au băgat la lucru, în fabrică. Au făcut o fabrică de topit aluminiu şi am lucrat acolo ca zidar”, a povestit, în 2018, pentru AGERPRES, veteranul de război.

După colectivizare, el şi familia sa s-au mutat din satul natal, Ohaba, în Alba Iulia, unde a muncit în fabrică, dar şi în construcţii. A avut opt copii, dintre care unii sunt stabiliţi acum în străinătate – Austria, Spania, Statele Unite ale Americii. Veteranul era nelipsit de la manifestările dedicate Zilei Naţionale a României. scrie romaniatv

Leave A Reply

Your email address will not be published.