„Urma să mă căsătoresc cu Silvia, o iubeam enorm și totul părea perfect. Într-o zi m-a vizitat sora mea care mi-a povestit ce se întâmplă sub ochii mei. Mi-a dat o adresă, dar nu am luat-o în serios. Până când nu am mai răbdat și am mers la acea adresă…” –»

Vă redăm în continuare povestea unui tânăr căruia sora i-a deschis ochii cu privire la logodnica lui, care îl trăda cu cel mai bun prieten al lui. Inițial, acesta nu a vrut să dea crezare spuselor acesteia, însă îndoiala și-a făcut loc în sufletul lui. Mai grav a fost că după ce i-a văzut împreună, tânărul a vrut să-și pună capăt zilelor. Din fericire, a scăpat doar cu o fractură de picior.

Dan era cel mai fericit om până în urmă cu șase luni, când a aflat că logodnica îl înșela cu cel mai bun prieten. Ea și el? Imposibil, s-a gândit la început! A refuzat să creadă ce i se spunea până nu am i-a văzut cu ochii lui! Atunci nu și-am mai dorit decât un lucru: să-și încheie socotelile cu viața.

Sora i-a deschis ochii cu privire la logodnica lui

Ce lovitură poate fi mai mare decât să fii trădat de cei în care te încrezi? Când sora lui i-a povestit ce se întâmpla pe la spatele lui și i-a dat chiar și adresa unde putea primi dovada că iubita îl înșală, n-a vrut s-o ia în serios. Numai gândul că ar putea-o suspecta îl îngrozea. Se simțea ultimul om de pe Pământ.

„Cei mai apropiați prieteni ai mei? Cum să nu le acord încredere? Cu ei aș fi mers orbește până-n pânzele albe, lor le-aș fi încredințat viața fără niciun fel de rezerve! Cum să am curajul să merg până la ușa acelui apartament, să mă conving de trădarea lor? Dar știți cum e, când îți intră șarpele în suflet, te mușcă, te otrăvește… M-am perpelit o săptămână încheiată până când mi-am luat inima-n dinți și, mai mult ca să scap de obsesie, m-am dus la adresa dată de sora mea. Mai ales că ea mă tot întreba, de o sută de ori pe zi:

– Te-ai dus? Să nu te duci, că te mint! Așa mi s-a pus mie pata, să-ți fac o farsă… N-am pomenit fraier mai mare ca tine! Auzi, să ți se spună unde-ți găsești logodnica și cu cine, iar tu să stai mai departe cu mâinile-n sân! Păi bine-ți face, mă! Dacă ești prost, prost să rămâi!

Așadar, după o săptămână, Dan s-a dus pe strada aceea. Însă când a ajuns în fața blocului cu pricina, nu a avut curaj să intre, așa că a pândit, ca un hoț, intrarea. După două ore i-a văzut venind. Erau îmbrățișați ca doi îndrăgostiți și, înainte de a intra pe ușa blocului, s-au oprit și s-au sărutat, lung și pătimaș. Simțiseră cumva că îi privesc? Nu mai era niciun dubiu. Am rămas locului, blocat, privind ușa închisă, neîndrăznind să intru după ei.

Am simțit cum mă ia cu fierbințeală și cred că eram pe punctul de a leșina, dacă nu mă sprijinea un bătrânel, care m-a așezat pe o bancă, pe alee. Acolo mi s-a desfășurat prin fața ochilor toată viața mea: copilăria, speranțele, visurile mele. și a apărut îndoiala: ce rost avea să trăiesc pe lumea asta, dacă oamenii în care avusesem încredere mă trădaseră? Dacă nu eram în stare să-mi aleg prietenii? La ce bun eram deștept, frumos, aveam un viitor promițător, lipsit de griji materiale? Eram dintr-odată singur, așa că toate strădaniile și realizările mele erau inutile.

A încercat să-și pună capăt zilelor

Nu știu cât am stat pe banca aceea, dar când m-am ridicat de-acolo, se făcuse întuneric. La fel era și în mintea mea, unde nu mai rămăsese decât un singur gând: să-mi pun capăt zilelor. Ca un robot, am pornit-o pe stradă și, când am văzut o mașină apropiindu-se, m-am aruncat sub roțile ei. Dar până și sinuciderea mi-am ratat-o, nu numai viața. Nu știu cum s-a făcut că m-am ales doar cu un picior fracturat.

Câtă vreme am stat în spital, cei doi trădători au vrut să mă viziteze, dar nu i-am primit, am refuzat să-i văd. Iubita mea, Silvia, n-a insistat foarte mult, crezând probabil că e vreo toană de-a mea, deși nu sunt un om cu fițe. Sau se simțea poate cu musca pe căciulă. Când a ieșit din spital, doar pe Radu a avut de unde să-l ia. În acel moment, și-a dat seama cât de tare greșise. Cum era să-și ia zilele pentru oamenii aceștia?…

Acum, lui Dan îi vine să râdă. Pentru cine s-a aruncat sub roțile mașinii?! În cele din urmă s-a vindecat, privește iarăși viața cu optimism. Și mai presus de toate, știe că undeva trebuie să fie o fată și pentru el, care să-l merite. Nu-i timpul pierdut pentru fericire. Niciodată nu e…

Leave A Reply

Your email address will not be published.